O clipă
Abia ne-am revăzut o clipă
Şi iar ne-a despărţit talazul
Pândea din umbră nenorocul
Când tu-mi încolăceai grumazul.
Dar revederea noastră mută
A fost de-ajuns ca să-nfiripe
Un înţeles de-o viaţă-ntreagă
În fâlfâirea unei clipe.
Mi s-a părut că-n largul mării,
În noaptea neagră şi afundă,
Văd la lumina unui fulger
O luntre care se cufundă.
Tacerea
Mai tii tu minte noaptea-ntâie,
O noapte umeda, albastra …
În pacea ei înfiorata
Vorbea numai tacerea noastra …
De-atunci atâtea nopti trecura,
Tot nopti cu soapte si cuvinte …
Din câte alaturi povestiram
Nimic nu-mi mai aduc aminte …
Dar pâna-n clipa de pe urma
Fermecatoare-o sa-mi ramâie
Si-o sa-mi vorbeasca totdeauna
Tacerea ta din noaptea-ntâie…
Scrisoare
Vezi, cum trece vremea,
Şi tu, tot departe,
M-am gândit acuma
Să-ţi trimit o carte.
A-nflorit muşcata
Din grădina noastră
Şi-i atât de roşu
Macul din fereastră...
Straturile-n luncă
Toate-s semănate -
Şi-ţi spune nănaşa
Multă sănătate.
Şi mai este-o veste.
- Ştii tu, nene, oare?
Peste-o săptămână
Mărităm pe Floare.
Tata-i dus la târguri
Mama stă şi coasă
Şi tot plânge, biata,
Că nu eşti acasă.
Eu, pe gânduri dusă,
Trec seara-n ogradă,
Plâng acolo-n taină,
Plâng să nu mă vadă...
Bată-le pustia
Cele ţări străine...
Ne gătim de nuntă
Şi gândim la tine...
Inima
Biată inimă bolnavă,
Făgădău la drum de ţară,
Cine-şi mai aduce-aminte
Câţi drumeţi te cercetară?
Tu n-aveai zăvor la tindă,
Nici scumpete la măsură,
Şi-ai cinstit pe fiecare
C-un pahar de băutură.
Cum veneau în miez de noapte.
Călători pribegi în lume,
Toţi stăpâni la tine-acasă,
Răi de plată, buni de glume...
Tu la toţi le-ai dat hodină,
Şi le-ai dat popas în cale,
Pân' s-a risipit pe drumuri
Plinul pivniţelor tale.
Azi eşti goală şi săracă,
Şi crâşmaru-ţi dă să moară,
Cine să-ţi mai treacă pragul,
Făgădău la drum de ţară?...
