Rea de plată
Ea vine de la moară;
Şi jos în ulicioară
Punându-şi sacul, iacă
Nu-l poate ridica.
- "Ţi-l duc eu!î - "Cum?î - "Pe plată!
Iar ea, cuminte fată,
Se şi-nvoieşte-ndată.
De ce-ar şi zice ba?
Eu plec cu sacu-n spate.
La calea jumătate
Cer plata, trei săruturi.
Dar uite, felul ei:
Stă-n drum şi să socoate,
Şi-mi spune câte toate,
Că-s scump, că ea nu poate,
Că prea sunt multe trei!
Cu două se-nvoieşte,
Iar unul mi-l plăteşte,
Cu altul să-mi rămâie
Datoare pe-nserat.
Dar n-am să-l văd cât veacul!
Şi iată-mă, săracul,
Să-i duc o poştie sacul
P-un singur sărutat!
Rada
Are Dochia mult cat are,
Nu e mult o fata mare?
Ca-ntre domni, dar orisiunde,
Daca-ti stie ea raspunde
Grai ales si lin ca apa,
Apoi las ca Rada stie
Si-n ce fel sa poarte sapa.
A fost si ea-n scoli o toamna,
Dar gasesti ca ea vro doamna?
Cu cosita galbioara,
Ea e nalta si usoara
S-o vezi numai si sa tremuri!
Si de-abia pe la San-Petru
Umple optsprezece vremuri.
Sunt si-n sat destule fete,
Cari de n-au cu ce sa-mbete
Ochii omului, au pieptul ele
Alb de taleri si margele.
Rada, cand o vezi, te fura
Cu necontenitul zambet
Si cu-a vorbelor caldura.
Harnica, din zorii zilei
Nu stau mainile copilei
Fara lucru, tot sa prinda,
Casa lor toata-i oglinda.
La izvor vezi pe Rodica
Pana-n zori, cand pe sub stresini
Inca doarme randunica.
Pe izlaz nu-i multa hrana,
Dar vezi alba ce-i Joiana!
Si-n amurg copila-n tinda
Foc in vatra vrea s-aprinda,
Dar mu-mu, Joiana muge
Rada, fa, s-alergi degraba,
Ca-n sopron vitelul suge.
Doar e tare! Haid mai iute!
Si din drum, ca sa-i ajute,
Vin flacaii totdeauna.
Nu-l injugi asa cu buna
Pe vitel, si Rada-i slaba,
Stiu flacaii! Si-si fac seara
Pe-aici vecinic ceva treaba.
Vaca-i tot ce-au ei, ea biata!
Toarce-n sat cu ziua fata,
Dar e vesela din fire;
De noroc si-ndestulire
Inima-i in veci e plina:
Cand e fericita, spune-mi,
Mai mult ce-are o regina?
Rada-i nalucire vie,
Cand alearga pe campie
Si-i bat vanturi in cosita,
Ori cand seara sta-n portita,
Si-o intrebi: Ce-astepti, iubita?
Si pe dup-un stalp s-ascunde,
Galbena si zapacita.
Dar la holda! Arde soare,
Fetele seceratoare
Rad si canta, snopi fag graul,
Murmura-ntre salcii raul:
Fug la rau vro patru fete,
E si Rada? Fug flacaii
Si ei, toti, si nu le-e sete.
Si-n genunchi atunci pe tarmuri
Ea din pumni cat doua sfarmuri
Bea, iar Nicu: Da-mi si mie!
Taci! si bea din palarie!
Cere el, cer multi sa-i deie:
Rada rade, le da apa,
Toti din pumnii ei sa beie.
Zece stropi nu pot sa-ncapa:
Prea e mic pahar de apa!
Si-atunci ea, cand el glumeste,
Joaca pumnii si-l stropeste
Pe obraz, dar dragalasa
Tot ea-l zvanta,-n loc de carpa
Maneca de la camasa.
Si cum stie ea s-aleaga
Ce-i frumos! Atat de draga
O da portul imbracandu-l!
Cand o vezi, te-mbata gandul
Ca, iubind-o trei dumineci,
S-ar mira de tine-altarul
Ce pacat ai sa cumineci!
Iat-o vesela si-aprinsa;
Joaca hora! Cum e-ncinsa,
Cum isi poarta-a ei faptura,
Toata-i ca-n zugravitura
Mamele, privind-o-n hora,
Sa cotesc: Olio, tu leica,
Ce mai drac frumos de nora!
De-o-ntalnesc in drum batranii,
Ei fac pod cu palma mainii
Peste ochii slabi, s-o vada:
Draga mosului, tu Rada!
Si uimiti de fata Dochii
O dezmiarda si, cand pleaca,
Umezi au de lacrami ochii.
Dar de-i Rada cat de blanda,
Ea de mic-a fost osanda
Pentru sat. Si nu-i mirare,
Ei flacai, ea fata mare:
Pentru-un ras al ei se cearta,
Si din joc se prind feciorii
La tranteli, cat Doamne iarta!
Da! Si Rada-i mare hoata,
Poate satul tot sa-l scoata
Din sarit, ea stie bine!
Dar se teme de-oarecine.
Ma-sa e? Fereasca Domnul!
Alt temut: ca sa nu-si piarda
Pe acel ce-i pierde somnul.
Unde mergi? Ma duc la moara!
Viu si eu! Si din uscioara
Vladu iese-n cap de strada.
Nu m-ajungi! Te-ajung eu, Rada!
Dar fugind i se desprinde
Sortul alb din brau, iar Vladu
Nu-i da sortul, ci i-l vinde.
Ieri mi te-am facut scapata;
Azi nu-mi scapi nesarutata!
Cum nu scapi din mana fumul
Nu-mi esti drag, de ce-mi tii drumul?
Ea nu-si crede-a ei cuvinte;
De le-ar crede Vladu insa,
Rada si-ar iesi din minte.
Si cum vrea si nu vrea fata,
Dragul ia, dragul da plata.
Un sarut pacat sa fie?
Numai popa sa nu-l stie,
Ca te sperie cu iadul
M-ar putea speria pe mine
Popii toti, de-as fi eu Vladul!
Numai una
Pe umeri pletele-i curg rau
Mladie, ca un spic de grau,
Cu sortul negru prins in brau,
O pierd din ochi de draga.
Si cand o vad, ingalbenesc;
Si cand n-o vad, ma-mbolnavesc,
Iar cand merg altii de-o petesc,
Vin popi de ma dezleaga.
La vorba-n drum, trei ceasuri trec
Ea pleaca, eu ma fac ca plec,
Dar stau acolo si-o petrec
Cu ochii cat e zarea.
Asa cum e saraca ea,
As vrea s-o stiu nevasta mea,
Dar oameni rai din lume rea
Imi tot inchid cararea.
Si cate vorbe-mi aud eu!
Toti fratii ma vorbesc de rau,
Si tata-i suparat mereu,
Iar mama, la icoane,
Matanii bate, tine post;
Ma blestema: De n-ai fi fost!
Esti un netot! Ti-e capul prost
Si-ti faci de cap, Ioane!
Imi fac de cap? Dar las sa-mi fac!
Cu traiul eu am sa ma-mpac
Si eu am sa traiesc sarac,
Muncind batut de rele!
La frati eu nu cer ajutor,
Ca n-am ajuns la mila lor
Si fac ce vreau! Si n-am sa mor
De grija sortii mele!
Ma-ngroapa fratii mei de viu!
Legat de dansa, eu sa stiu
Ca am uratei drag sa-i fiu?
Sa pot ce nu se poate?
Dar cu pamantul ce sa faci?
Si ce folos de boi si vaci?
Nevasta daca nu ti-o placi,
Le dai in trasnet toate!
Ori este om, de sila cui
Sa-mi placa tot ce-i place lui!
Asa om nici vladica nu-i
Si nu-i nici imparatul!
Sa-mi cante lumea cate vrea,
Mi-e draga una si-i a mea:
Decat sa ma dezbar de ea,
Mai bine-aprind tot satul!
