Panteism
Vom merge spre fierbintea, frenetica viata,
Spre sinul ei puternic, cioplit in dur bazalt,
Uitat sa fie visul si zborul lui inalt,
Uitata plasmuirea cu aripe de ceata!
Vom cobori spre calda, impudica Cybela,
Pe care flori de fildes ori umed putregai
Isi infratesc de-a valma teluricul lor trai,
Si-i vom cuprinde coapsa fecunda, de femela.
Smulgindu-ne din cercul puterilor latente,
Vietii universale, adinci, ne vom reda;
Iar nervii nostri, hidra cu mii de guri, vor bea
Interioara-i mare de flacari violente.
Si peste tot, in trupuri, in roci fierbinti -; orgie
De ritmuri vii, de lava, de freamat infinit,
Cutremurind vertebre de silex ori granit,
Va hohoti, imensa, Vitala Histerie…
Ti-am impletit
Ti-am impletit suprema cununa de tristete,
Sa te inalti mai grava in cadrul tau de-azur
Iar seara sa-ti umbreasca inalta frumusete
Si astfel intregita sa-atingi Acordul-Pur.
Dar daca-ncumetarea ta sovaie si seara
Descinde friguroasa in inima si gand
Iar, umeda, pe frunte apasa greu tiara
Atunci, slavita Sora, zoreste mai curand.
Spre malurile unde demult imbratisarea
Asteapta sa te-adoarma asa cum tu desmierzi,
Asteapta infinita si limpede ca marea
Sa te cununi cu somnul si-n unde sa te pierzi.
